Cum se impart bunurile unei mosteniri? Noutati partaj 2020

Mostenitorii unui ansamblu de bunuri si/sau bani, devin proprietari impreuna cu toti cei care au acceptat mostenire cuvenita, in conditiile legii, mostenire pe care trebuie sa o imparta potrivit cu cota care ii revine fiecarui mostenitor in parte.
Impartirea se poate face prin acord comun sau prin prezentarea in fata instantei de judecata. Iata care sunt aspectele esentiale privind modul in care mostenitorii pot deveni proprietari exclusivi asupra a ceea ce au mostenit.

Succesiunea (sau mostenirea)
Inseamna transmiterea averii unei persoane decedate catre 1 sau mai multe persoane in viata, fie ele rude apropriate, prieteni, etc. Transmiterea, acceptarea sau renuntarea la mosternire intra in calcul doar dupa momentul decesului persoanei care transmite averea. In termeni juridici, acesta este momentul deschiderii mostenirii.

“Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise inca (adica inainte de moartea persoanei – n. red.), precum actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi care s-ar putea dobandi la deschiderea mostenirii”, prevede documentul.

Inainte de partaj
Intrucat momentul decesului persoanei pe care o mostenim reprezinta momentul deschiderii mostenirii, atunci mostenitorul sau mostenitorii, dupa caz, vor fi “chemati” sa isi exprime acceptul sau refuzul acesteia. Mostenirea poate fi de 2 feluri: legala (in  temeiul legii) sau testamentara (in temeiul vointei celui decedat).
Potrivit Codului Civil, un mostenitor poate fi si mostenitor legal, dar si testamentar in acelasi timp insa, acceptarea/respingerea trebuie sa se faca pentru fiecare in parte, potrivit Codului civil. Pentru exprimarea raspunsului, mostenitorul are la dispozitie 1 an de zile. De obicei, acest termen se ia in considerare din momentul decesului persoanei pe  care o mostenim, insa sunt si exceptii in care termenul se calculeaza in diferite momente:

a. de la data nasterii celui care mosteneste averea, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii (exemplu: tatal decedat caruia i se naste, ulterior decesului, un copil);

b. de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, afara numai daca cel care mosteneste a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data (exemplu: persoane disparute si care, dupa un anumit timp prevazut de lege, sunt declarate decedate prin hotarare judecatoreasca);

c. din momentul in care mostenitorul testamentar a cunoscut sau trebuia sa cunoasca testamentul prin care se prevede dreptul sau, daca acesta este descoperit dupa deschiderea mostenirii;

d. din momentul in care mostenitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Acceptarea mostenirii
Acceptarea mostenirii se poate face in mod express (prin act) sau in mod tacit, adica printr-un comportament care indica, fara prea mare urma de indoiala, ca acceptam sa primim mostenirea. Acceptarea mostenirii inseamna ca mostenitorul/mostenitorii devin proprietari pe bunurile mostenite.

Renuntarea
Se considera ca s-a renuntat la mostenirea cuvenita, atunci cand refuzul este express (prin act de renuntare la notar), sau cand mostenitorul nu s-a manifestat in nici un fel cu privire la mostenire I decursul unui 1 de zile.
Codul prevede: “Este prezumat, pana la proba contrara, ca a renuntat la mostenire succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil, nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala, prin acceptarea mostenirii sau renuntarea expresa la mostenire, in termenul de un an”.

Actul de renuntare se realizeaza la un notar public, insa cel care ulterior se razgandeste cu privire la renuntare, trebuie sa se incadreze in termenul de un an pentru retragerea renuntarii. Retragerea actului de renuntare nu mai are niciun efect daca mostenirea a fost deja acceptata de ceilalti cu privire la partea care i-ar fi revenit renuntatorului.

Imparteala
Majoritatea mostenitorilor accepta mostenirea in mod tacit. In ceea ce priveste partajul, necesitatea acestuia este de necontestat intrucat in acest punct, mostenitorii se afla in ceea ce legea indica drept “stare de indiviziune”, sau un fel de coproprietate: adica proprietatea asupra bunurilor celui decedat s-a transmis, insa nimeni nu este proprietar, ci doar exista niste cote ideale ale fiecaruia din bunul respectiv.

“Mostenitorul poate solicita oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze testamentare care prevad altfel”, prevede Codul. Asadar, partajul se poate face oricand.

Cum se face partajul?

Partajul se poate realiza in 2 moduri:
prin simpla invoiala a mostenitorilor
prin hotarare judecatoreasca.

Cand toti mostenitorii sunt prezenti capacitate deplina (au 18 ani sau mai devreme in anumite cazuri speciale) partajul se poate realiza prin buna invoiala, in forma in care vor mostenitorii si prin actul care le convine. Insa daca e vorba si de bunuri imobiliare, atunci el trebuie facut in forma autentica in mod obligatoriu.
In cazurile in care mostenitorii sunt (si) minori sau persoane disparute, partajul voluntar “se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protectia persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa ori privitoare la persoanele disparute”, conform actului normativ.
Deci, interesele acestor mostenitori vor fi reprezentate de reprezentantii lor legali, va fi nevoie de autorizarea instantei de tutela si, daca e cazul, de cea a ocrotitorului legal.
La partajul in instanta se apeleaza atunci cand mostenitorii nu ajung la un numitor comun.

Cum se impart bunurile mostenite?
Codul civil prevede ca partajul se va face proportional cu cota-parte a fiecarui coproprietar. Altfel spus, daca bunul ce trebuie impartit intre mostenitori este usor de impartit in forma sa materiala, atunci fiecare va primi acea parte din bun care corespunde cotei la care are dreptul prin lege sau prin vointa celui decedat.
Daca vorbim de bunuri indivizibile sau care pot fi mai greu de partajat, impartirea se face conform Codului, intr-unul din urmatoarele moduri:

– atribuirea intregii mosteniri, in schimbul unei sulte in favoarea unuia ori a mai multor mostenitori, la cererea acestora; asadar, unul poate lua intregul bun, in materialitatea sa, dar le va da celorlalti, in schimb, contravaloarea in bani a partilor din bun care le-ar fi revenit acestora;

– vanzarea bunului in modul stabilit de mostenitori sau, daca exista neintelegeri, la licitatie publica, in conditiile legii, si distribuirea pretului catre acestia.

Asadar, in urma partajului, acea stare de indiviziune mentionata anterior inceteaza, si toti mostenitorii devin proprietari exclusiv al bunului sau al sumelor de bani ca echivalent ce le-au fost atribuite, dar numai cu incepere de la data stabilita prin actul de partaj (si care nu poate nu poate fi mai devreme de data actului de impartire voluntara sau de data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti)..

“In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, dupa caz, au fost inscrise in cartea funciara.”

Partajul realizat fara prezenta tuturor coproprietarilor mostenitori va fi unul nul. Cu alte cuvinte, el nu-si poate produce efectele juridice. Un mostenitor care afla de partajul facut in lipsa lui poate sa-l conteste oricand cu succes, mai ales daca i s-a ascuns in mod intentionat acest fapt. Totusi, partajul se va lua in considerare chiar daca nu cuprinde toate bunurile mostenirii, iar pentru bunurile omise se poate apela la un partaj suplimentar.
Parintii pot face, prin testament, o impartire a bunurilor (prezente) intre copiii acestora, atata timp cat sunt luati in calcul toti copiii si se tine cont de prevederile Codului civil in materia cotelor minime pe care ei trebuie sa le primeasca din mostenire. Este ceea ce se cheama, in Codul civil, partajul de ascendent, si care poate fi facut si prin donatie.

“Partajul de ascendent se poate realiza prin donatie sau prin testament, cu respectarea formelor, conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru aceste acte juridice. Partajul realizat prin donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente. Daca in partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile mostenirii, bunurile necuprinse se vor partaja conform legii”, se prevede in actul normativ.